Il incep azi, 4 martie, cu o palma peste bot: sint o vita! Pentru ca n-am atita curaj, incit sa scuip mina care ma hraneste si sa mor de foame in demnitate. Sint robul unei intretineri, unei facturi de telefon, unui vis de inavutire. Sint robul unui ban muncit in umilinta, purtind stampila de pseudo-vip. Eu, vita, cea care trage la un jug impropriu. 
Gata pentru azi. M-am desfiintat suficient. Ce bine ar fi daca as putea sa ma vad in nuante optimiste, macar in zilele in care n-am culoare cadaverica!