Luni am examen de drept…Mare prostie si cu materia asta. Trebuie sa invatam niste chestii pur teoretice, care oricum ni se vor sterge din minte dupa examen. Ma si gandesc: oare nu conteaza mai mult ceea ce intelegi? Inainte poate m-as fi consumat mai mult pentru materia asta, m-as fi straduit, m-as fi stresat mai tare. Numai ca… nu stiu daca merita. Daca am inteles ceva saptamana care a trecut, acel ceva a fost ca singurele lucruri care conteaza in viata asta sunt sanatatea, linistea, dragostea, fericirea… Lucruri atat de simple si totodata atat de importante. Daca nu ai sanatate, nu te poti bucura de nimic din ceea ce ai ; daca nu ai liniste, esti incapabil sa traiesti viata din plin, s-o savurezi... ; daca nu ai dragoste, nici o posesiune materiala nu te poate face fericit. Noi , oamenii , nu suntem colectionari de haine, de bijuterii, de carti sau de cd-uri…nu prin colectiile de bunuri ne simtim fericiti sau impliniti. Ceea ce ne umple inima de caldura, de fericire, este dragostea. Dragostea pentru cei din familia ta, dragostea pentru cel sau cea de langa tine, dragostea pentru viata asta scurta dar tare frumoasa. Si aici intervine fericirea… ca o concluzie a celorlalte trei ,,bunuri\'\' de care au nevoie oamenii… Sau cel putin, stiu ca de asta am eu nevoie.
M-am consumat atat de mult pentru lucruri lipsite de sens. Chiar si cand mi-am inteles greseala, sau am crezut ca o inteleg, nu m-am putut opri…am continuat in aceeasi eroare,am perpetuat greseala pentru a 2-a, a3a, a..n-a oara\'. De data asta, sper ca Dumnezeu sa ma ajute sa inteleg si sa aplic ceea ce am inteles. Fara Dumnezeu, viata asta nu inseamna nimic…inseamna o singuratate totala, o lipsa a oricarui sprijin. Vreau sa traiesc…vreau sa fiu linistita, fericita, sa simt, sa iubesc… sa traiesc… Asta conteaza. Pentru mine, intr-adevar ASTA CONTEAZA !

Am dat examenul. Gata! One down, 3 to go!
Astazi cred ca ma duc in oras sa imi caut diverse chestii de care am nevoie. De abia astept sa se termine sesiunea asta (cu bine, cu ajutorul Lui Dumnezeu ). Vreau sa ies in oras, sa ma plimb, sa ma duc la film, la teatru, pana si la discoteca (cred ca-i prima oara in viata mea cand spun asta de bunavoie ,dar tare ma bate un gand), chiar simt nevoia sa traiesc clipa! Sunt studenta, anul 1(bobocica : ), ce poate fi mai frumos decat sa ma distrez, sa ma bucur de momentele astea? M-am stresat prea mult pana acum. Credeam ca pentru a fi fericita trebuie sa fiu perfecta : sa spun exact ceea ce trebuie, sa fac exact ceea ce trebuie, sa am numai note de 10… nu asta e totul. Am inteles ca ceea ce conteaza este ATITUDINEA, conteaza optimismul ( chiar ma gandeam astazi, la examen : mi-a cazut un subiect pe care nu il stiam chiar atat de bine, dovada ca am si uitat unele mici lucruri …detalii… as fi putut sa ma enervez si sa zic ,,Bine ,dar nu e corect…eu stiam perfect celelalte 11 cursuri, de ce mi-a cazut taman din asta ? Numai ca m-am gandit altfel : am 2 cursuri pe care de-abia le-am rasfoit…daca imi cadea ceva din alea, nu ar fi fost mai rau ? Cred ca a fost o mica demonstratie privind partea plina si partea goala a paharului. Eu aleg partea PLINA! ).
Vreau sa ma duc sa ma plimb prin oras, sa imi umplu plamanii cu aer si sa ma bucur de aceasta zi de relache dupa un examen, sa imi fac planuri….uff, multe lucruri vreau eu sa fac. Sa ma ajute Dumnezeu sa le duc si la indeplinire !
Am gasit intr-o carte care mie imi place mult de tot o confesiune a unei femei batrane, aflate la sfarsitul vietii, in care ea vorbea despre lucrurile pe care si-ar dori sa le faca daca ar putea sa traiasca din nou.

Daca ar fi sa mai traiesc o data :
- as indrazni sa fac mai multe greseli data viitoare
- m-as relaxa, as face exercitii…
- as fi mai nebun decat am fost acum
- as lua mai putine lucruri in serios
- as face mai multe calatorii
- as profita de mai multe sanse.
- poate as intra in mai multe incurcaturi, dar n-ar mai exista atatea in mintea mea
- am avut si eu clipele mele fericite si daca ar fi sa iau totul de la capat, as cauta sa traiesc mai multe clipe de-astea
…
- As merge la mai multe petreceri
- M-as da de mai multe ori in calusei
- As culege mai multe margarete…

Nu ne dam seama de ceea ce avem, decat cand suntem pe punctul de a pierde acel ceva. Eu una vreau sa MA BUCUR DE VIATA !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Trebuie sa ma pregatesc pentru un examen idiot la contabilitate. Urata materie…minutioasa, riguroasa…ca sa iti placa asa ceva trebuie sa fii genul de om atras de hartzoage, incat sa iti doresti sa iti petreci vremea scriind hartii. Iar eu nu sunt genul asta de om.
In fine, se zice ca atunci cand mai mult de 2 persoane iti spun ca esti beat, trebuie sa te duci sa te culci. In viata multe chestii se aplica pe acest principiu. De exemplu, in momentul de fata, 3 oameni la care eu tin foarte mult imi spun ca gresesc, ca ar trebui sa schimb ceva. Eu nu sunt sigura de asta…oare ar trebui sa urmez proverbul si sa vad evidenta ? Poate nu vreau s-o vad, poate nu e momentul. .
In alta ordine de idei, lasand deoparte aspectul asta…m-am gandit si aseara si in dimineata asta la ceva. Mecanismul iertarii, daca il pot numi asa. Cam ce suflet trebuie sa ai ca sa poti rani pe cineva cu buna stiinta, fara sa ai cea mai mica umbra de regret ? Cum poti sa zici - nu ca iubesti pe cineva, poate iubirea e un cuvant prea mare - dar macar ca tii la cineva, ca prieten, ca amic…daca esti capabil ca atunci cand il vezi invins sa vii si tu si sa il mai lovesti odata… Asa, gratuit, fara nici un sens, doar fiindca in momentul ala, ,,asa ai simtit\'\' , sau ,,erai nesigur\'\'.
Mi s-a zis de multe ori ca iert prea usor, ca incerc sa ii menajez pe ceilalti in loc sa ma gandesc mai mult la mine . Poate asa e, poate ca sunt prea sufletista (ma cam enerveaza cuvantul asta), dar nu pot sa fiu altfel. Nu pot trai cu mine, cu constiinta mea, cand stiu ca am facut pe cineva sa sufere. Chit ca persoana respectiva m-a facut la randul ei sa sufar candva, fara sa ii pese. NU pot… oare asta inseamna ca sunt fraiera, ca sunt prea ingenua? Hm…nu stiu, poate...dar asta sunt.
Cand privesc in urma spre vara trecuta, imi dau seama ca am iertat ceva unei persoane la care tineam, dar - contrar a ceea ce credeam - nu am uitat. E ca unul din lucrurile alea care ne marcheaza involuntar, care raman intiparite in mintea noastra inevitabil, desi ni se pare ca am trecut peste ele. Am iertat acea persoana, dar cele intamplate m-au impiedicat sa mai am incredere in ea din nou... sa am incredere 100%, cum aveam inainte. Stau si ma gandesc acum: oare intr-adevar pot avea incredere in cineva care ma lasa la greu? Se zice ,,prietenul la nevoie se cunoaste\'\'. Un adevarat prieten iti este alaturi in momentele dificile, cu o vorba, cu un sfat, cu un gand... Oare cum s-ar putea intitula cineva care tocmai cand te vede intr-o situatie dificila, decide sa isi reverse asupra ta propriile frustrari, propriile nesigurante? Oare un astfel de om are caracter cu adevarat? Oare e cu adevarat om?
Am incercat de atatea ori sa ii ofer circumstante atenuante...am incercat sa iert , in numele unui simulacru de prietenie, de amicitie( prietenia adevarata nu raneste, nu loveste...), dar mi-am dat seama ca nu am reusit sa uit pe deplin. Atunci cand iti pierzi increderea in cineva, nimeni si nimic nu ti-o mai poate aduce inapoi. E ca un ,,Runaway train, never going back...\'\', ca in melodia celor de la Soul Asylum... Cat de mult imi placea mie melodia asta pe vremuri...
In ultimele zile am scris in jurnalul asta despre amintiri, poate si fiindca am fost putin axata pe introspectie...mi-am adus aminte de multe lucruri din trecut. Cred ca de data asta intr-adevar am inteles ca in viata trebuie sa ierti intotdeauna lucrurile urate care se intampla. In fond...Dumnezeu e cel care le judeca pe toate. Trebuie sa ierti, dar - pentru binele tau - si pentru a evita sa mai suferi inca o data , nu trebuie sa le uiti. Trebuie sa pastrezi lectia, invatatura...pentru ca pe viitor sa nu te mai lasi amagit. Prietenia adevarata e un lucru tare complicat. Sunt momentan la a 3 a lectie in domeniul asta...si poate in sfarsit am inteles... Sper ca am inteles.

Sunt foarte plictisita. Sesiunea asta ma oboseste, ma streseaza, ma enerveaza! Trebuie sa invat unele lucruri care stiu sigur ca nu imi vor mai folosi niciodata...in loc sa fac ceva pentru mine, pentru sufletul meu, eu trebuie sa citesc pagini intregi de aberatii. Stupid.
Am atatea planuri. E frustrant sa fii nevoit sa iti impui termene pentru a fi fericit. ,,Trebuie sa astept pana pe 14 februarie ca sa ma pot distra din nou, sa pot rade din nou, sa pot face tot ceea ce mi-am propus...\'\'. Frustrant.
Am fost pana la facultate sa intreb de notele la Drept. Am luat 10 :. E si asta o bucurie, dar sesiunea ramane stresanta. N-as putea spune ca s-a intamplat ceva intr-adevar interesant azi , ceva memorabil. In drum spre casa, m-am trezit gandindu-ma la colegii mei de grupa , la preocuparile lor din sesiunea asta, la preocuparile lor in general , la micile lor sperante, frustrari si amoruri, impartasite sau neimpartasite. E incredibil ce ,,univers\'\' se poate dezvolta intr-o grupa de 30 de oameni, in mai putin de jumatate de an. Cate rivalitati, pasiuni, antipatii sau simpatii. El o vrea pe ea, ea il vrea pe seminaristul de eco pe care il mai vor alte 20 de fete; el o vrea pe ea, ea nu vrea pe nimeni dar stie sigur ca nu-l vrea pe el... Se ajunge la sms-uri razbunatoare , la glume proaste, la tabere pro si contra, la mici barfe si ocolisuri. Devine chiar obositor. Oare nu e mai simplu sa spui pur si simplu in fata ce te deranjeaza ,ce vrei, ce crezi, ce simti ? Poate ca e greu sa recunosti ca nu suporti pe cineva, ca te enerveaza o anumita persoana...de fapt nici nu prea e indicat sa se ajunga la confruntari directe, verbale, dar cat de greu e sa recunosti ca iti place cineva, ca te-ai indragostit de cineva ? Se pare ca totusi e destul de greu. La fete apare mentalitatea ,,Daca ma ia drept fraiera? Daca are impresia ca sunt nu-stiu-cum? Daca nu ma place si dupa aia rade de mine?\'\' , la baieti ceva de genul ,,Adica sa-i arat EU ca sunt mort dupa ea? Dupa aia o sa ma ia de prost, lasa... Iar daca nu ma place, ma fac de ras in fata tuturor ... \'\'. Asa ca se continua la nesfarsit micile sarade: el se preface indiferent, ea se preface si mai indiferenta, pana cand ajung sa nu mai vorbeasca aproape deloc. Indiferenta a devenit brusc o realitate.
Nu stiu de ce tocmai eu vorbesc. Niciodata n-am avut curaj in sensul asta, in exprimarea unui sentiment, in a spune lucrurilor pe nume in planul sentimental, deci poate e un fel de ,,rade ciob de oala sparta\'\'... numai ca ma intreb - poate si din propriul meu punct de vedere - de ce ne facem toti atatea griji? Nu ii spun ca il/o iubesc pentru ca e posibil : sa ma fac de ras, sa ma ia drept fraier(a), sa rada de mine, sa nu ma placa, sa ma respinga... si alte atatea ,,sa...\'\'-uri posibile. Ok, dar mai exista si posibilitatea ,redusa, infima, semi-inexistenta... sa ma placa, sa ma accepte, sa fie fericit(a) de ceea ce ii zic. Nu stiu cum se face, dar intotdeauna il punem pe NU in fata, alegem sa ne uitam mai degraba la partea goala a paharului decat la partea plina. E atat de greu sa ne asumam un risc, sa zicem un ,,Te plac\'\' sau un ,,Te iubesc\'\', cand simtim asta? Nu ne rusinam de sentimentele urate, ne e usor sa barfim pe unul sau pe altul cand ceva nu ne convine, dar atunci cand intervine un sentiment pozitiv, pur...deja devenim crispati. Brusc, nu ne mai e atat de usor sa il exteriorizam. Iar asta e o greseala. Scoatem la iveala ceea ce este urat in noi, iar ceea ce este frumos lasam acoperit, ascuns...ca si cum ne-ar fi rusine. E trist sa iti fie rusine ca iubesti pe cineva.
Asta gandesc acum. Poate mai tarziu voi gandi altfel, poate voi intelege altfel ceea ce se intampla. Nu pot sa zic cu mana pe inima ca am fost indragostita cu adevarat vreodata. Nu imi vine sa cred ca zic asta, dar imi dau seama ca asa este. E o mare diferenta intre a placea pe cineva pentru cum arata, a simpatiza pe cineva pentru umorul sau charisma lui, a privi cu alti ochi pe cineva care stii ca simte ceva pentru tine... e o mare diferenta intre toate astea si dragoste. Stiu ca Oscar Wilde spunea ca ,,Atunci cand iubim e singura oara cand am iubit vreodata\'\'. Intotdeauna mi-a placut citatul asta si, de fiecare data cand mi-a placut de cineva, am zis ca el este ,,acela\'\', ,,the one\'\', apoi mi-am dat seama ca nu e el...si tot asa... Alteori am crezut ca iubesc pe cineva doar fiindca acea persoana ma iubea. E o greseala sa iti inchipui ca poti sa iubesti pe cineva doar fiindca acea persoana iti ofera dragostea ei. Nu ajunge. Trebuie sa fie ceva bilateral, nu unilateral.
As vrea ca de acum inainte sa nu ma mai mint. As vrea sa ajung sa ma indragostesc cu adevarat, sa iubesc pe cineva pentru ceea ce e, pentru gandurile, sperantele, aspiratiile lui, pentru felul in care reusesc sa ma inteleg cu o asemenea persoana. Nu pentru culoarea ochilor sau pentru ca mi-a zis ca ma iubeste. Bunica mea m-a invatat cand eram mica ceva... mi-a zis ca intotdeauna Dumnezeu are grija sa iti scoata in cale persoana care iti e destinata. Ca cel cu care iti este sortit sa fii, va iesi in intampinarea ta, mai devreme sau mai tarziu. Eu cred in asta. Dintotdeauna am crezut, chiar daca adeseori m-am amagit in judecati pripite. Am aproape 19 ani, cred ca am reusit sa ma maturizez un pic, sa vad lucrurile putin altfel, sa le vad asa cum trebuie. Stiu ca intr-o zi ma voi indragosti cu adevarat, asa cum am visat eu dintotdeauna. Ziua aceea poate veni maine, saptamana viitoare, luna viitoare sau peste mai multa vreme. Nu stiu cand. Stiu doar ca se va intampla. Cum spunea Celine Dion ,, Love comes to those who believe it...\'\'. I believe.
Nu imi vine sa cred cat am putut sa scriu...si ce am putut sa scriu. E prima oara dupa multa vreme cand scriu despre sentimente, despre dragoste. Si culmea este ca o fac intr-un jurnal de pe net. Dar asta n-are importanta. E ca un fel de discutie a mea cu mine. Asta e.

 Hm…o alta zi plictisitoare de sesiune. Numar zilele pana la examenul la conta…mai sunt 5 zile, mai am destul de invatat, dar e stresant. Fara indoiala, ASE-ul asta e cam idiot… Trebuie sa stiu ,ca la comanda, ,,contul 456- Decontari cu asociatii privind capitalul…\'\', cont de activ, se debiteaza cu …, se crediteaza cu… , are sold…\'\'. Si asta pentru vreo 30 de conturi. Stupid…mai ales avand in vedere ca planul de conturi se schimba … Deh..studentul e facut sa ingurgiteze toate prostiile.
N-am de gand sa ma mai plang. Gata ! Altfel o sa devin o pesimista si o plangacioasa si nu vreau! : Astazi a fost o zi ca toate celelalte, doar ca mi-am dat seama ca totusi, in valtoarea asta de aproape jumatate de an, cu facultatea, noii colegi, profesori…etc… mi-am facut prieteni. Ma simteam tare solitara in grupa dar acum imi dau seama ca totusi exista oameni cu care pot si am ce vorbi, care pot sa fie sinceri. Asta imi da un sentiment de bucurie. E frumos sa stii ca nu esti singur.
Cred ca incepe sa imi placa lumea asta…facultatea. E ceva nou, inedit…total diferit de liceu, e o schimbare. Asta ma duce cu gandul la melodia lui Vitamin C- ,,Graduation\'\' (cat ma intrista melodia asta acum un an…) , facultatea asta ,,It\'s our time to fly\'\', ocazia de a ne largi orizontul…asta e important! :)
Am incercat sa consolez o prietena azi…chiar ma bucura intr-un fel ca mi-am gasit pe cineva printre noii colegi cu care pot sa imi fac mici confidente, sa vorbesc asa ,,ca intre fete\'\', sa am incredere. In acelasi timp, mi-am dat seama (pentru a cata oara? ) ca oamenii sunt teribil de rautaciosi. Imi povestea cum a fost sunata de mai multe ori de catre anumite persoane din grupa, care au informat-o - fireste, pur intamplator, ca tot venise vorba… - de faptul ca tipul pe care il place ea flirteaza cu toate fetele din facultate, ca e un afemeiat notoriu…etc.
Ca sa faci asa ceva iti trebuie o doza destul de mare de tupeu, nesimtire, ca sa nu mai zic de rautate. Sper ca pana la urma ea sa fii inteles ca nu trebuie sa ia drept bun si adevarat tot ce i se spune, mai ales daca vine din partea unor ,,binevoitori\'\' de gen feminin. Pentru mine a fost inca o confirmare a faptului ca nu trebuie sa te iei dupa ce vorbeste gura lumii. Oricum, eu una, spre marea dezamagire a ,,binevoitoarelor\'\' amintite, sper ca prietena mea si respectivul sa ajunga pana la urma impreuna si sa le dea peste nas tuturor barfitorilor si mincinosilor. Asta ar merita. (eu ii tin pumnii :) )
Intr-un fel a fost o mica lectie si pentru mine, sa stiu sa fiu cu bagare de seama cand vine vorba de ,,sfaturi\'\' (de orice fel ar fi acestea) provenind de la anumite persoane…
Ascult Gaz pe Foc - ,,In noaptea asta\'\' si parca ma intreb cand a zburat vremea asa de repede, de la hitul lor ,,Suna daca ma iubesti\'\' pe care il fredonam in clasa a8a… Eh… trece vremea (si n-o poti opri).

Categoric, ce altceva pot spune in afara de ,,M-AM SATURAT!!!!!??!!\'\'
Stiu...am promis ca nu ma mai plang, ca nu ma mai lamentez, numai ca fara indoiala contabilitatea este materia care iti pune nervii pe bigudiuri.Stau
si ma intreb, daca eu la relatii internationale trebuie sa studiez aceasta porcarie de materie pe care nu o voi folosi niciodata(decat poate ca element
de cultura economica), la un asemenea nivel, inseamna ca bietii studenti de la contabilitate sunt niste adevarati martiri... Brr...ma ia cu un fior numai cand ma gandesc la asta.
In alta ordine de idei, dupa sesiune voi pleca la munte vreo cateva zile, inca nu stiu unde,oricum de abia astept... Ideal ar fi in Poiana(nu Poiana Brasov, Poiana Ilvei...lol),dar e un pic prea departe si e o iarna cam grea pe acolo, asa ca probabil va fi undeva mai aproape de Bucuresti. Ma gandeam zilele astea ca as vrea sa invat sa schiez. Probabil ca nu voi face asta imediat (iarna e cam pe sfarsite), dar cu ajutorul Lui Dumnezeu la iarna mi-ar placea sa incerc. De fapt nu vreau sa ma gandesc la iarna, eu de abia astept sa vina primavara...1 martie, 8 martie, apoi ziua mea, sa ma pot apuca de scoala de soferi (in sfarsit!) pentru ca vitezomana din mine sa isi gaseasca un mod de a-si consuma energia...:). Presimt ca totul va fi bine, ca voi depasi aceasta perioada mai grea si ca soarele va straluci din nou si mai puternic decat inainte. E adevarat ce se spune, ca trebuie intotdeauna sa crezi din tot sufletul in lucrurile bune si numai lucruri bune ti se vor intampla. Intotdeauna asa este. As vrea sa ma reapuc de scris articole, am luat o pauza prea mare si asta nu imi place, am renuntat la jobul de la Cosmo, am renuntat si la site-ul de muzica, am renuntat la multe pentru admiterea asta la facultate, iar acum e timpul sa iau in apoi ,,what is rightfully mine\'\' :). Chiar am chef sa mai scriu un articol despre muzica romaneasca, niste ironii subtile imi dau tarcoale si asteapta sa le astern pe hartie :p. Tot despre muzica, am gasit o melodie a unei formatii despre care n-am auzit niciodata pana acum, cred ca se cheama Viva, e un semi-plagiat (ca multe melodii romanesti) ,dar are un refren care mie imi place, ma incarca de optimism: ,,La,la,la,la,la... eu viata o iubesc! la la la la...cu gandul hoinaresc... printre nori...\'\' :).
Chiar asa...printre nori ! :)

   
  Azi este prima zi a restului vietii mele... Azi m-am tot dus cu gandul la American Beauty, de aici si ideea asta. Conteaza clipa, momentul de fata, sa il traiesti, sa te bucuri de el. Nu stiu de ce oamenii nu au mai mult curaj. Ar trebui sa fim toti un pic mai ,,crazy\'\', sa avem curajul sa profitam de o ocazie pe care viata ne-o scoate in cale, in loc sa ne lasam dominati de tot felul de ganduri, de prejudecati, de pretexte. ,,Nu ii spun ca-mi place de el ca sa nu rada de mine\'\', ,,Nu vreau sa schiez pentru ca mi-e frica sa nu ma accidentez...\'\', ,,Nu pot sa fiu mai tupeist pentru ca mi-e frica sa nu par ridicol\'\', ,,Nu vreau sa schimb ceva pt. ca imi e teama ca nu voi fi in stare\'\'... Ieri mi-am cumparat cd-ul Shaniei Twain, ,,Up\'\'. Toate melodiile imi plac, de multa vreme n-am mai ascultat un cd care sa imi placa de la un capat la altul. Asta e una din melodii, intitulata chiar UP. Mi se pare plina de optimism, cred ca ma caracterizeaza in buna masura in starea in care sunt acum, putin confuza, putin trista, putin depre, dar cu speranta in suflet ca totul se va rezolva.

UP!

It\'s \'bout as bad as it could be
Seems everybody\'s buggin\' me
Like nothing wants to go my way--
yeah, it just ain\'t been my day
Nothin\'s comin\' easily

Even my skin is acting weird
I wish that I could grow a beard
Then I could cover up my spots
not play connect the dots
I just wanna disappear

[Chorus:]
Up--up--up--
Can only go up from here
Up--up--up--Up
where the clouds gonna clear
Up--up--up--
There\'s no way but up from here

Even something as simple as
Forgettin\' to fill up on gas
There ain\'t no explanation why--
things like that can make you cry
Just gotta learn to have a laugh

[Repeat Chorus]

Oh yeah, yeah, yeah...

When everything is goin\' wrong
Don\'t worry, it won\'t last for long
Yeah, it\'s all gonna come around
Don\'t go let it get you down
You gotta keep on holding on

It\'s \'bout as bad as it could be
Seems everybody\'s buggin\' me
Like nothing want to go my way--
yeah, it just ain\'t been my day
Nothin\'s comin\' easily

[Repeat Chorus]

Oh-- I\'m going up [4x]
Oh yeah, yeah, yeah...

 

 Este duminica, o zi potrivita pentru a pune lucrurile in ordine, pentru a-mi aranja putin viata, a pune la punct unele detalii. Cred ca jurnalul meu de azi va fi foarte concis, foarte ,,la obiect\'\', poate si fiindca asa gandesc in momentul asta. Incerc sa imi construiesc planuri de viitor pe seama unor repere. Vreau scopuri clare, nu mai vreau pierdere de vreme inutila si jocuri de-a ,,uite planul, nu e planul...\'\'. Am cam obosit de tot felul de prostioare de genul asta.
Asa ca, draga Jurnalule ( ce-mi place formularea asta :) ), iata ce vreau eu, cu ajutorul Lui Dumnezeu, sa realizez in urmatoarea perioada:
 - vreau sa fiu mai vesela, sa nu imi mai fac atatea griji, sa traiesc clipa
 - vreau sa am mai multa incredere in mine, sa fiu mai puternica, sa nu ma mai afecteze atat de mult parerile celor din jur
 - vreau sa reusesc sa iau unele hotarari importante
 - vreau sa ma indragostesc de cineva care sa merite
 - vreau sa ma apropii mai mult de colegii mei, sa ne imprietenim mai mult
 - vreau sa incetez a mai fi ,,Miss Internet\'\', o sa incep sa ies si eu in oras , am chef sa dansez, sa ma distrez mai mult, sa traiesc tineretea asta, studentia...:) Nu vreau sa ma mai ,,ascund\'\' in spatele unui monitor.
 - vreau sa fiu o prietena mai buna. Am prieteni buni cu care n-am mai vorbit de multa vreme, n-am tinut legatura, vreau sa remediez chestia asta.
 - vreau sa fiu mai puternica, mai hotarata in ceea ce fac.
 - vreau sa invat altfel, sa fiu mai sistematica, mai organizata, sa nu mai las totul pe ultimul moment
 - vreau sa fiu mai linistita si mai echilibrata. Pana la urma sanatatea e ceea ce conteaza!

Astea sunt gandurile mele pe ziua de azi. Astazi mai mult ca niciodata am credinta ca lucrurile bune intr-adevar pot sa invinga tot ceea ce este rau pe lumea asta. Trebuie sa reinvat sa gandesc pozitiv. Am avut o perioada , perioada celor mai mari realizari ale mele de pana acum, cand reuseam sa vad totul BINE, pozitiv, asa cum trebuie... Odata cu clasa 12a au intervenit stresul, indoiala, incertitudinea, nervii intinsi la maximum, problemele... o parte din credinta mea in lucrurile bune a pierit. Asta a fost greseala mea. Iar acum trebuie sa o remediez. O voi remedia. In privinta asta nu exista nici un fel de indoiala.  
    Asa sa ma ajute Dumnezeu!
 

  Azi ar fi trebuit sa invat, dar in loc de asta am stat si mi-am facut planuri pentru dupa sesiune...:) Nu stiu daca a fost o miscare inteleapta sau nu, cert este ca mi-a facut mai mare placere decat sa studiez teoria probabilitatilor. Am fost cam lenesa, dar nu-mi pare rau :).
 Am reusit sa iau o decizie importanta astazi, de fapt pot spune ca m-a mirat chiar si pe mine faptul ca am avut suficienta vointa si prezenta de spirit sa iau o asemenea hotarare. Mi s-a propus o intalnire de catre un tip pe care il stiam de mai multa vreme si de care imi placuse in liceu,printr-a10a. As fi putut sa accept, dar mi-am dat seama ca nu merita. Mai demult nu cred ca as fi fost atat de hotarata sa zic ,,nu\'\'. Poate ca as fi stat sa ma gandesc. De data insa , stiu ce vreau si mai ales ce NU vreau. Iar printre lucrurile de pe partea cu NU se numara genul de tip pe care il reprezinta si amicul respectiv. Am avut intotdeauna ,,talent\'\' sa ma indragostesc de tipi carora le placea sa umble dupa 1001 de fuste(ma rog, asta cu mici exceptii), iar eu ajungeam sa sufar si sa ma consum din cauza asta... Ei bine, it\'s over! M-am saturat de toti afemeiatii ,mai ales de cei care isi fac un titlu de glorie din chestia asta. Daca pana acum mergeam pe ideea ,,sa ii dau o sansa, poate nu e asa cum pare\'\', cred ca m-am cam plictisit de atatea sanse. Am invatat sa recunosc genul asta de om(sper!) si o sa incerc sa ma feresc pe cat posibil de cei din categoria asta. Citind chestiile pe care le-am scris mai sus, ma duc cu gandul la Bridget Jones si la jurnalul ei in care-si propunea sa ocoleasca de acum inainte ,,toate categoriile de maniaci, ciudatii si obsedatii...\'\':)))), dar mai ales pe cel care intruchipeaza toate acele defecte (Hugh Grant)\'\'. Pare amuzant, dar si la mine e un fel de a spune acelasi lucru, mai ales ca ultimul tip de care mi-a placut(si sper sa nu imi mai placa de acum inainte) era tot pe tipicul asta : ,,cool boy al facultatii\'\', ,,alergator in proba de  100 metri fuste...\'\'. Ei bine, fetelor, he is all yours(cred ca se vor gasi destule gasculitze care sa accepte un simulacru de relatie cu respectivul). Cine il vrea, go for it! Eu nu-l mai vreau. Pana acum ma gandeam ,,Astia sunt baietii-  majoritatea afemeiati, cu vicii, nu le poti cere chiar luna de pe cer\'\'. Mi-am dat insa seama ca nu cer luna de pe cer atunci cand vreau fidelitate, respect, dragoste. Nu cred ca e vorba deloc despre ,,luna de pe cer\'\', mai ales ca am intalnit si baieti care se abat de la tiparul mai sus-amintit,care pot fi romantici, sinceri, fideli. Asa ca nu voi mai face compromisuri de acum incolo. Refuz! :)

  O zi ,,matematicoasa\'\'. A fost ziua unei fff bune prietene, dar din pacate nu m-am putut duce (oare de ce? motivul incepe cu ,,m...\'\'), dar o sa ma duc duminica(ii fac o surpriza...am pus un intreg plan la punct). De abia astept sa dau ,,mizeria asta de examen\'\'(vorba unui fost profesor de liceu) si sa scap de matematica! Semestrul viitor fac info, html, macar invat o chestie care-mi va fi utila in viitor, nu tot felul de porcarioare de teoreme de care nu o sa mai aud niciodata. Oh, well...
 Dupa examen (vineri) ma duc la cumparaturi. Vreau sa caut ceva ce am vazut intr-o revista si mi-a placut (am I a fashion victim or what?:) ). Asta imi aminteste de un articol genial pe care l-am citit mai demult intr-o revista, referitor la mania cumparaturilor : ,,Orice cladire careia i se spune mall, plaza sau shopping centre este pentru mine un loc unde optimismul se livreaza in cutii si sacose,putand lua orice forma, de la haine elegante si pantofi cu toc, pana la bomboane de ciocolate umplute cu menta si lumanari parfumate cu aroma de scortisoara...\'\'. Am zis! :)

  Poimaine plec la munte. In sfarsit... Zilele astea s-au intamplat unele lucruri neprevazute. M-am reintalnit cu cineva din trecut, o persoana cu care am avut contact doar tangential si pe care am reintalnit-o acum, fara sa stiu initial cine e... In fine, povestea este lunga. Cert e ca era ultimul la care m-as fi uitat vreodata intr-un sens mai mult decat amical. In timpul liceului, el si prietena lui formau cel mai stabil si mai invidiat cuplu, genul de oameni despre care stii ca s-au nascut parca unul pentru celalalt si se vor iubi intotdeauna. La ei nu a fost asa, am aflat ca nu mai sunt impreuna de aproape doi ani, iar asta m-a surprins... la fel cum m-a surprins sa intalnesc pe cineva pe care nu m-as fi gandit niciodata ca voi ajunge sa il cunosc mai bine, nici macar ca simplu prieten. Viata are niste cai ciudate, uneori ne conduce pe poteci despre care noi nu stim ce rost au, ce finalitate...se intampla lucruri surprinzatoare, dar in definitiv totul are un scop. E vorba de voia Lui Dumnezeu, pana la urma. Deocamdata nu vreau sa ma gandesc mai departe de ziua de maine. Cum va fi, va fi... Iar ca o ironie, acest baiat invata in aceeasi institutie ca si mine, doar ca la o facultate diferita si intr-un an superior... Las timpul sa decida. ,,Que sera, sera...\'\'

M-am intors de la munte! A fost superb: a nins doua zile dupa care alte doua zile a fost un soare orbitor. Am schiat, a fost extraordinar! In plus, mi-am facut un bun prieten.
Tot legat de prieteni, am fost dezamagita de o persoana pe care o consideram un bun prieten. Intamplator sau nu, e chiar cel care a initiat acest site de jurnale. N-a mai dat nici un semn de viata, n-a raspuns la nici un mesaj...in fine, la urma urmei e treaba lui. Probabil ca are chestiuni mult mai importante de rezolvat. E viata lui, in fond. Oricum, de astazi eu n-o sa mai incerc sa-l contactez sau sa ii vorbesc. Niciodata nu mi-a placut sa ,,ma tin de capul cuiva\'\' ca sa vorbeasca cu mine, daca n-are chef. Trist e ca m-a dezamagit. Dar, in viata ,peste multe trebuie sa trecem! Asta e...life goes on! :) That\'s just the way it is!

 Sambata, 1 martie

E 1 martie, si cu toate astea simt ca e o zi ca oricare alta, ba chiar mai stresanta si mai plictisitoare decat in general... Nu am chef de absolut nimic, ma simt ciudat, ma simt fara vlaga, ca si cum n-as avea putere sa fac nimic, sau cel putin nimic din ce mi-ar face placere.
 Am zis ca dupa sesiune o sa fac si o sa dreg, pana acum n-am facut nimic si ma simt rau din cauza asta. E o stare foarte nasoala. Am zis ca o sa ma implic mai mult cu colegii...aiurea; am zis ca o sa ies prin oras, prin disco...yeah,right ; am zis ca o sa ma indragostesc...nici vorba; In plus, ma simt foarte dezamagita, in special in partea cu indragostitul. Cateodata ma intreb daca are rost toata cautarea asta...sa gasesti persoana potrivita pentru tine, persoana de care sa te indragostesti, pe care sa o iubesti si care sa te iubeasca...Incep sa ma indoiesc de existenta acelei persoane, cel putin in cazul meu. Saptamana asta am avut 3 intalniri; mi-am promis ca nu mai ascult de gura prietenelor ! EVER! Primul era un ciudat care mi-a marturisit senin ca NU ii place sa citeasca, NU ii place sa mearga la teatru,NU ii place sa se uite la filme... Deja dupa primele 5 minute de conversatie, i-am spus prietenei mele (slava Domnului ca venise si ea cu mine...nenorocita!lol Dupa ce ma bagase intr-un asemenea rahat, era de datoria ei sa ma si scoata din el) ca am o intalnire super-importanta peste 20 de minute si trebuie sa ajung, am fost super nepoliticoasa dar sincer...ma doare in cot! Oricum sper sa nu-l mai vad niciodata pe idiot. lol Al doilea a fost si mai si...dezastru. Genul de om care se uita intr-un punct fix, preferabil inaintea ochilor lui si vorbeste vrute si nevrute, cred ca mi-a facut povestea vietii lui in 20 de minute (unde mai pui ca era si genul care vorbeste cu prune in gura, astfel incat si daca ma chinuiam sa-l urmaresc, tot nu intelegeam. Trebuie sa recunosc ca era dragut foc, probabil de asta imi si zisese varul meu ca ,,Mama, ce tip super, trebuie sa-l cunosti!\'\'. Thanks...dar data viitoare cand voi vrea o papusa masculina fara creier, o sa incerc la reprezentanta Barbie&Ken din Romania. De fapt nu stiu de ce m-am lasat eu tarata in toata povestea asta imbecila. E prima oara in viata mea cand am acceptat sa ma duc la o ,,blind date\'\'. Am zis ,,haide mai, sa nu fiu asa de retrograda, in fond ce am de pierdut?\'\'. Mi-am ignorat cel de-al 6-lea simt, tipic feminin, care imi striga: NU TE DUCE! ESTI NEBUNA? . L-am ignorat si rau am facut. Al treilea, in fine, a fost alegerea mea, un vechi prieten cu care vorbisem de 1 an si ceva pe un forum, faceam parte dintr-o comunitate virtuala de oameni ce-si impartaseau si inca isi mai impartasesc gandurile, fac schimb de idei, propun topicuri...etc. Trebuie sa recunosc ca asta a fost ok, semn ca totusi o farama de intuitie mi-a mai ramas...Doamne ajuta! A fost foarte amuzant, am discutat ca 2 vechi prieteni, ne-am povestit diverse lucruri dupa care ne-am dus care incotro. M-a intrebat daca poate sa ma sune sa ne mai intalnim. I-am zis, din politete(trebuie sa invat sa scap de chestia asta...lol) ca da. Oricum, daca ma suna, o sa incerc sa il expediez. N-aveam intentii sentimentale, iar daca el are...problema lui. 
 Cam asta a fost palpitanta mea saptamana, la incheierea careia ma simt foarte nasol. Intr-adevar... Incep sa cred ca nu exista dragoste pe lumea asta, ca toti baietii sunt ori ciudati, ori maniaci, ori total neinteresanti, sau cel putin ca nu s-a inventat si complementul meu. Chiar am obosit de cautarea asta. Am doar 19 ani(de fapt nici nu am 19 inca...) si nu mai cred in ,,Prince Charming\'\'. Asa ceva exista doar in basme...in telenovele ,soap-opera si in comediile romantice de la Hollywood. Poate cer eu prea mult, poate e vina mea sau poate e vina lor...nu conteaza, realitatea ramane aceeasi. Ma voi ocupa de cariera mea. Exact. Deja am in plan cu o buna prietena in Franta deschiderea unui magazin de accesorii in franciza, chiar azi trebuie sa ma duc prin oras sa fac un studiu cu ea, sa vedem ce fel de magazine similare exista. In plus, peste 1 saptamana plec in Italia, sa vad cam cum se deruleaza operatiunile de import-export la o firma italiana partenera. E prima oara cand plec singura in strainatate, cred ca va fi misto. LIBERTATE! :) In saptamana care a ramas pana la plecare, vreau sa-mi mai perfectionez italiana putin, ca sa fiu la inaltime. Altfel spus, am ce sa fac, slava Domnului!