Stii care a fost primul lucru care mi-a trecut prin cap can am vazut cuvntul jurnal? Caietul acela plin de inimioare impunse de sageti si plin de mesaje stupide si dulceago-gretoase pe coperti ale prea puberelor fete din clasele 7-8.
  Sunt sigur ca iti mai aduci aminte de prostioarele alea. Dar stii ce era cel mai interesant? Intrebarile mah, erau chiar hilare. Bine, atunci nu mi se pareau cine stie ce, dar acum, la 19 ani, ma amuz copios pe seama bietelor fete.
\"cand o sa faci dragoste o sa folosesti prezervativul?\" punea cate una intrebarea la juma de clasa si TOTI in guara mare raspundeau categoric:DA!!!
\"ce faci cu prietenul in parc?\" si urmau variantele: te tii de mana; vorbesti despre stele; sau te saruti cu ele....hhehe, si toate se roseau cand raspundeau la intrebare
  Astea sunt doar cateva ex. Acuma ti-aduci aminte, nu?:)
  Mi-am aruncat privirea peste cateva dintre jurnalele voastre. Multi cred ca e tot un fel de mirc si asteapta raspuns, altii habar n-au ce sa scrie si spun: lasa ca poate scriu maine ceva daca-mi vine inspiratie...nu pot sa zic ca EU voi scrie ceva interesant...de obicei lucrurile interesante sunt lungi si plictisitoare; daca sunt prea lapidare risti sa cazi in alt butoi-lumea va crede ca mesajele tale sunt tip, luate cine stie de pe unde numai din capul tau nu.
  Si acum ma intreb: daca tot nu scriu nimic concret, atunci de ce mai scriu. Ei bine, am citit asa, printre randuri jurnalele Ayuritei parca, nu mai stiu cum se scrie. Mah, fata asta are depresii de toata frumusetea. E tot timpul obosita si plictisita de viata, si in plus fara prieten de cand se stie. Mah, eu inteleg ca unii mai au si ei problemele, ghinioanele, temerile lor, dar nu mi se pare chiar o idee buna sa le afisezi intr-un loc in care le poate vedea aproape oricine si te poate judeca chiar daca nu te intelege. 
  Parerea mea e ca EA ASTEAPTA ceva, nu stiu, un miracol, chiar daca nu o arata. Un fat-frumos care s-o placa asa cum e ea (banuiesc ca e urata -no offense- ) si care sa-i ofere ceva numit dragoste. Si cred ca asa va trece mult mai usor peste programul tampit si viata anosta pe care o duce. Iti dai seama cat de vulnerabila este o fiinta ca asta, cat de maleabila si capabila sa treaca cu vederea lucruri pe care altcineva nu ar putea?
  Dar hai ca deja incep sa judec, si nu sunt eu in masura s-o fac...
de fapt daca tot nu o sa scriu despre mine....hehe, mi-a venit o idee...o sa mai citesc si alte jurnale, o sa-mi spun parerea umila despre ele, si cine stie, poate o sa aiba si altii rabdarea sa faca acelasi lucru citind mesajele mele.
  Noapte buna Memph, o sa-mi urez in seara asta 

   Am si io o intrebare pt psihologi-de ce draq majoritatea, cand e sa-si dea frau mainii (sa scrie mah, nu alte prostii), spun numai necazuri, dureri si alte tampenii de pe suflet. Nu mai exista oameni multumiti de sine?
  Am observat ca tot astia lasa si adrese de mail ca sa fie contactati, mai stii poate se gaseste careva care sa-i inteleaga, sau sa imparta aceeasi soarta cu ei.
  E trist si totodata te bucuri. E trist pt ca exista atata durere, si te bucuri (o bucurie sadica si egoista) ca mai sunt si altii intr-o situatie mai naspa ca a ta. 
  Am spus ca nu o sa scriu nimic despre mine. Modul in care scriu insa o sa ma dea de gol intr-o anumita masura.
  E ora 22:33 si nu am chef de scris. 
  Urmaresc un film cu o poveste frumoasa, trista si vesela in acelasi timp- "Naufragiatul"
   Nu mai citi in continuare ca nu are sens. O sa te doara capul si nu o sa intelegi nimic.
   Ma intreb daca ceea ce scriu va ajunge sa fie citit de cineva...........................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................